Cu liniuta si de la capat (50+)

Cateva impresii…la cald:

  • ficatul incepe sa se razbune
  • in oglinda de la baie vad acelasi chip, cea din hol, insa, trebuie schimbata urgent sau renuntat la ea
  • parul s-a ingrasat. chiar si el!
  • creste zilnic dorinta sa devii bunic(a)
  • te gandesti sa ii scoti pe cei 30- din lista de FB, inainte sa te scoata ei
  • te amagesti cu gandul ca „ai tai” erau mult mai batrani la varsta asta
  • cauti bauturi slab alcoolizate (asta nu e valabila pentru toata lumea)
  • te enerveaza ca toti parintii prietenilor copilului sunt mai tineri cu 10 ani decat tine si nu intelegi de ce
  • te gandesti daca nu cumva „meno/pauza” vine de la „pauza (la) barbati”
  • ti se pare ca toata lumea e impotriva ta si iei atitudine: de la femeia de serviciu pana la directori de banca.
  • distanta dintre 40 si 50 este cea mai mica! aveti grija!

Atat pentru azi!

Va multumesc pentru urari!

Anunțuri
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Povesti de craciun

Ca vand jucarii stie toata lumea. Ca e o pasiune stiu mai putini. Ca viata mea se invarte in jurul lor, stiu si mai putini. Ca e un biznis nereusit stie doar contabilu’ 🙂

Ce stiu doar eu sunt …povestile din spatele 101jucarii si 101figurine. Povestile clientilor care au devenit prieteni, au devenit de-ai casei. Oficial se numesc clienti VIP, o parte din ei insa sunt prieteni, ne ajuta sa ramanem in picioare dar mai ales ne arata partea umana a acestei…afaceri (trebuie sa o numesc cumva).

Sa va impartasesc si voua cateva dintre povestile si amintirile care ne fac sa continuam:

  • Un client (colectionar) ne-a cerut sa returneze un Deadpool pentru ca …pisica lui nu suporta vopseaua de pe jucarie, e alergica, oriunde pune cutia, pisica o simte, se duce la ea si… cred ca sarea in sus ca in filmuletele de pe FB. Si l-a returnat si sigur nu ne-a mintit, cutia a venit plina ce par negru (mic) de pisica.
  • O mamica, clienta de acum…10 ani, client vip, dupa 5 ani de cumparaturi continue, a facut o pauza de vreo 4 ani. A revenit anul acesta. Am intrebat-o daca baiatul ei mai colectioneaza figurine WWE, si mi-a raspuns razand: nuuuuu, intre timp am facut alt copil, o iau de la capat.
  • Amintiri de la Comic Con cu jucarii furate si vandute mai departe, amintiri care din mari suparari s-au transformat in povesti amuzante.
  • Drumul la Bucuresti sa duc un Sonic la un copil, pentru ca firma de curierat nu reusise sa duca le destinatie niciunul din cele 3 colete trimise anterior (cu aceeasi jucarie)
  • Bucurii si invitatii la nunta, iubiri impartasite, dureri la despartiri.
  • Durerea impartasita la trecerea recenta in nefiinta a pisicului unui client (altul decat cel alergic la eroi)
  • Naruto si Mihnea, Sonic si Mihnea, Ben10 si Mihnea, Mortal Kombat si Mihnea, mai nou League of Legends si Mihnea. Descrierile de inceput erau facute (inspirate) de Mihnea, exaltat de fiecare…hokage sau pregatit sa alerge ca Sonic pana la gradinita.
  • Intaliniri la mare cu copiii pasionati de WWE, iesiri la munte, vizite la Targoviste nenumarate..
  • Dormitul in masina in timpul unui comic con, ca nu e usor sa duci marfa cu noaptea in cap, sa o strangi si sa o aduci la targoviste si a doua zi de la capat (multumesc celor 2 baieti fara de care nu puteam face nicio iesire, Cristi si Ciprian)
  • Clientii VIP persoane publice de la … manelisti (au si ei copii 🙂 pana la oameni cunoscuti din publicitate sau sport.
  • Povestea primului client, pe care l-am cunoscut acum 10 ani, pe cand era copil si facea comenzi pe ascuns de bunici, care acum este student in anul doi, colectionar in continuare
  • Povesti impartasite cu parinti si bunici, unii stiu cu aproximatie numele personajelor, altii cu exactitate, pentru toti sunt „Doamna Mihaela”, toti revin de fiecare data de Craciun.

La toti le doresc un Craciun frumos, cu bucuria copiilor de a gasi sub brad jucariile preferate (daca ne ajuta si curierii :).

2018 va fi anul cu numarul 10 pentru 101jucarii si anul cu numarul 4 pentru 101figurine. Anul in care vreau sa ma bucur de ele si de prietenii vechi si mai noi, de pisica si de Mihnea, de viata si de cei 50+. Ce-o fi asta?

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Lumea din care nu fac parte

Exista o lume, un univers, o comunitate, o gasca uriasa, un grup imens de oameni pasionati de o alta lume uriasa in care intra multe carti, multe filme, multe jocuri video, multe benzi desenate.

Se implinesc 10 ani de cand tot  ma invart in jurul acestei lumi. Intr-o zi, am aflat ca lumea se numeste  geek, si ca oamenii pasionati de acest univers sunt geek. Universul geek. Zona Geek, Coltul Geek. Oamenii se stiu intre ei, impartasesc si impart unii cu altii.

Eu nu ma pot alinia cu ei, dar imi place sa ii urmaresc, sa ii privesc, sa ii citesc. Nu pot pasi in aceasta lume pentru ca ma uit doar la Home Alone de sarbatori, pentru ca am jucat doar Mortal Kombat si Serios Sam cand era Mihnea mic, pentru ca i-am citit in intregime doar pe Mircea Eliade si Zaharia Stancu.

Intr-o zi, la primul sau al doilea Comic-Con, am intalnit un om. Frumos, bland, calm, cu simtul umorului. A fost dragoste la prima vedere. Dragoste de oameni si de ce e bun, dragostea de bun simt si de caldura.

El era intre cele doua lumi: lumea geek si lumea mea. Pe el nu l-am perceput din lumea geek (desi era complet dedicat), pentru ca impartaseam si imparteam lucruri si sentimente …pamantesti. Din afara ariei eroilor.

De cate ori ma impiedicam, pe el il sunam. De cate ori am vrut sa renunt la jucarii si figurine, pe el il sunam. Ne-am declarat dragostea sufleteasca, ne-am incurajat, ne-am povestit.

In ultima perioada, tot el ma incuraja in ceea ce-l priveste: Lasa, Mihaela ca o sa fie bine, ai sa vezi, o sa imi revin…

Si nu si-a mai revenit….

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Ursul din paie

Era galben-verzui, cu urechiusele mici, un pic pleostite si ochi negri, luciosi. Mi-e tare dor de el, am dormit cu el atatea nopti, l-am acoperit, l-am iubit, l-am tinut in brate. Se cam murdarise dar nu indrazneam sa il spal.

L-am primit de la verisoara mea (care devenise adolescenta) si am legat cu el prietenie pe viata. Asa am crezut atunci. Dar, ca orice urs din paie, ramane in lumea copilariei.

Eu am iesit din ea cu un iepuras de plus, cu o papusa cat un bebe, pe care o caram in geanta prin metrou si oameni cu bun simt se ridicau de pe scaun…Apoi, ani si ani de zile nu am avut urs. Nu stiu cum am putut sa traiesc fara urs… M-a luat viata pe sus si am uitat de el.

Acum imi e atat de dor de el! A fost primul meu elev dar si primul meu confident. Cred ca a avut acces si la gandurile mele. Sper ca le-a pastrat…Cat as vrea sa il gasesc si sa il intreb. Nu mai stiu ce s-a intamplat cu el 😦

A fost frumoasa si viata fara urs. Dar si mai frumoasa a devenit cand a aparut un nou urs. Viu. Maine-poimaine face 18 ani. Cand ursul a crescut, mi-am luat un caine-urs-pisica. Cu care vorbesc si pe care il (o) alint ca si cand ar fi ursul ..uman pui.

Ursul-om va pleca curand pe drumul lui, ursul-caine numara altfel anii decat noi…mi-e dor de ursul de paie. Sa ii spun, sa ii povestesc, sa il intreb, sa il insufletesc…

Oameni de paie ce suntem!

40 grade, cantitate insuficienta.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

50+

Iubitul meu m-a certat ca nu mai scriu. Da, am un iubit. Mai uit si eu cateodata…

Asadar sa purcedem…..Cher, pe canalul auditiv si  „La bien Pinta” made in Spain, pe canalul gatului. Vai, vai, ingrozitor ma exprim. Pe canalul papilelor gustative, desi acolo poposeste atat de putin…

Si inca ceva, 50+ nu sunt gradele celsius la nivelul solului. Si nici palinca (50+) nu pot sa beau, nu am putut sa beau niciodata, poate doar fortata de imprejurari, dar nu de placere.

Mie imi place tuica. Am descoperit-o cand am debarcat in Targoviste. Alba, chioara dar…sociabila. N-am mai baut de 12 ani. Ce s-ar fi invechit daca am fi ramas in acelasi butoi…

Pai sa ramanem la grade, nu? Filozofia mai tarziu, nu foarte tarziu…

Am inceput in clasa a X-a. Cu lichior de portocale. Ce? E scarbos? Da, dupa o sticla, doo…adevarat..Bauta in parc sau in camere, ascunsi de parinti….

Florentino, lichior de ciocolata, saniuta, tarancuta in care puneam ceai dupa ce se golea si statea in capul vitrinei, sa ne inchinam la ea, drobeta, unirea, ….dupa care, nu stiu ce s-a intamplat ca am sarit brusc la fineturi: in cofetariile din Bucuresti gaseai si rom si lichior, alta calitate, alte gusturi…le-am incercat pe toate, sub umbrela Havana..

Dupa care am ajuns la Shorley: bere, rom ieftin, copaci greu de ocolit, boraturi…viata.

Dupa aia…ce-o mai fi fost dupa facultate…aaahhh, nunti, chefuri, destrabalare, nu mai conta: vin, bere, tuica, wiski, toate erau pe acelasi plan, nimic ..fines.

Dupa care am …crescut, fara sa fie meritul nostru ci al pietei. Ne-am trezit, pardon, m-am trezit brusc cu zeci de soiuri, culori si gusturi, a trebuit sa imi iau inima in dinti si sa le incerc pe toate.

Acum sunt la rose, daca se poate si cu semnatura, doar pentru cunoscatori! V-am tucat!

 

 

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

A trecut un tren prin gara…

Prin gara noastra mica. Cine s-ar fi gandit ca sala ta de asteptare va fi atat de mica? Sa nu incapa mai mult de 57 de…ani. De calatori ani…

Incep sa am indoieli asupra calitatii vs cantitate. Poate ca e mai bine sa te tarasti in mocirla ironiei sortii decat sa gusti din viata cu gust. Poate ca e mai bine sa numeri frunzele cand le toci decat sa traiesti fiecare frunza, sa gusti seva, sa o lasi sa te umple…

Dar sigur nu e bine sa amestesti laptele de bou cu laptele de vaca….

Ma rupe in doua dorul de tine, daca ai sti…

Tu m-ai invatat ce e viata. Tu inaintea tuturor. Si tot Tu m-ai invatat ce e moartea, tu mi-ai aratat, in doua luni, pas cu pas. As fi vrut sa pot sa o omor…cu moartea pe moarte calcand. Povesti…

Te-am visat az noapte…nu pot sa te visez decat cand beau. Si pe tine si pe tata. Doar asta aveam in comun? :).

Mortii ma-sii!

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Porsele si sarmalele

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma apuc de-o treaba, nu ma las cu una cu doua. Asa ca, pe motiv de divort, m-am apucat repede de internet, ca nu care cumva sa fac revelionul singura, ca era pericol de xanax.

Am intrat repede pe un forum din Craiova, ca acolo ma tragea ata, si am intalnit unul si mai lovit de soarta ca mine, cu care m-am si intalnit sa ne plangem consoartele plecate. Ma rog, prin moteluri ieftine din afara orasului, ca doar nu era sa ii plangem pe la Sinaia.

Omul este acum recasatorit, cu inca doi copii (te salut, Mihai!), eu am ramas cu unul, da bun. Copil.

Apoi am trecut la site-uri mai grele si m-am indragostit (repede, repede, ca nu mai era mult pana la revelion). Si am pierdut o mie si una de nopti – una si una si eram vrajita de: usurinta cu care vorbea pe chat, de versurile facute la minut, de  meseria lui frumoasa de ..maseur, de excentricitatea lui (ma rog, caut si eu cuvinte alese…), dar mai ales de…porsche-le lui. Ala ma inebunea cel mai tare. Ala ma tinea in viata. Ce sa mai , zilele treceau, dragostea clocotea, mai era un pic si trebuia sa ne vedem…Nopti albe, tastaturi manjite, totul era la cote maxime. Cine nu stie cum e…sa puna mana sa afle, ca asa ceva nu gasesti cu una cu doua.

Eu eram la Craiova, acasa la mama si la tata, la sora-mea, si asteptam cu infrigurare sa plec cu Porchele la Targoviste. Un singur stress aveam: unde naiba bag eu sarmalele. Ca am cautat pe net modelul ala si nu avea portbagaj. O si vedeam…rosie, mica, sport, eu cu sarmalele la picioare in dreapta, el in stanga…pfuuuu, de cand asteptam eu momentul asta. Porshe?? pai am spus la toate prietenele. Toata lumea era incordata, si in Craiova si in Targoviste, nebunie mare… Nu stiu ei cum erau, dar eu pluteam…

Am fost in mall, mi-am luat haine noi, tremuram ca varga…

Fix in ziua in care trebuia sa vina…a aparut o mare schimbare….A trebuit sa plece maica-sa de urgenta (!!!) in Austria la fi-sa. Si cu ce credeti ca a plecat?? Cu Porsele meuuuuuuuuuu, pe care il asteptasem atata vreme….

A venit cu trenul, si dupa cativa ani am aflat ca nu avea nici carnet….dar ce mai conteaza, n-am facut revelionul singura. Nici ala, nici urmatoarele vreo 4. Ca daca nu avea masina sa se intoarca… :p

Viata e frumos 🙂

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu