A fost cea mai frumoasa perioada din viata mea: perioada cat am fost secretara. Cand zambetul meu nu doar ca intorcea zambete dar umplea sacose, genti si rafturi.
Dar mai presus de zambete si cafele, wiski, tigari, peste, bomboane, porc, aur, era…RESPECTUL. Profesorii ma respectau, imi sarutau mana (unii chiar mainile), imi aduceau si ei mici atentii, imi faceau curte si toate astea in schimbul unui orar „aranjat”, a…invoirilor, a examenelor aranjate..
Studentii ma respectau, imi sarutau mana (unii chiar mainile), imi aduceau si ei mici atentii, imi faceau curte si toate astea in schimbul unui orar „aranjat”, a…invoirilor, a examenelor aranjate.
Cel mai mult insa, ma …respectau mamele tinerilor studenti care era clar ca erau acolo impotriva dorintei lor. Dar mamele lor isi doreau cu orice pret ca ei sa treaca examenele. Le cunosteam mai bine pe ele decat pe odraslele care treceau pe acolo doar la examene. Si atunci, cu mamelele lor cu tot.
Sa faci cafele unor academicieni, sa stea de vorba cu tine, cald si blajin, sa fii cel mai important nod din calea ferata a unei universitati, intre parinti, profesori si studenti, sa te aprecieze si rectorul dar si soferul lui in egala masura…nu sunt momente usor de uitat.
Si toate astea se intamplau pe cand inca nu parasisem viata de student, fara griji, pe cand resoul pe care prajeai cartofi depasea cuptorul electric de acum, pe cand nu aveai nevoie de motive de petrecere, se nasteau din…nimic sau poate dintr-o bere luata din P10, de la Shorley…
Hai La multi ani, Sf Andrei! Ca povestea asta are peste o mie de ani…
Nistormihaela's Blog 